Istoricul localităţii

Pe teritoriul comunei Bahna și a împrejurimilor sale s-au descoperit, în ultimele decenii, numeroase vestigii arheologice care dovedesc că și în această microregiune începuturile vieții umane coboară mult spre zorile istoriei în spațiul vechii Dacii.

În stadiu actual al cercetărilor se poate afirma că cele dintâi comunități umane au trăit pe aceste plaiuri încă din epoca nouă a pietrei, cu deosebire din eneolitic. Urme de locuire din eneolitic, aparținând marelui complex cultural Cucuteni, s-au descoperit prin cercetări de suprafață și descoperiri întâmplătoare, în mai multe puncte din microregiune. În apropiere, la Est de Bahna, respectiv la Aldești s-au efectuat cercetări arheologice sistematice într-o așezare aparținând culturii Cucuteni, cu o vechime de peste 5.000 de ani.

În epoca următoare, a istoriei și civilizației traco-geto-dacice, microregiunea în care se află situată comuna Bahna a fost intens locuită. Dovezi de locuire din epoca bronzului precum și din prima epocă a fierului au fost descoperite și in alte puncte din comună.

Zona în care se află vatra comunei Bahna cu împrejurimile sale, a fost intens locuită și in vremea statului geto-dacic, respectiv în epoca Burebista-Decebal.

Și după cucerirea Daciei de către romani, în regiune, ca și în tot teritoriul est-carpatic  neîncorporat în granițele Imperiului roman, geto-dacii au continuat să trăiască. Dacii liberi din regiunea centrală a Moldovei, cunoscuți din izvoarele scrise sub numele de carpi, sunt atestați în mai multe puncte de pe teritoriul comunei Bahna și a împrejurimilor sale.

O întinsă așezare a carpilor, din secolele II-III, a fost descoperită, și în parte cercetată, pe raza satului Izvoare (fost Ruptura), comuna Bahna pe Dealul Poiana.

Vestigii arheologice aparținând dacilor liberi din secolele II-III s-au descoperit și în alte puncte de pe raza comunei Bahna și a împrejurimilor sale. Pe raza satului Țuțcanii din Vale s-au găsit întâmplător câteva urne dintr-un cimitir carpic. La pod la Hărmănești s-au descoperit resturile unei așezări carpice. La cca. 1 km est de punctul ”la pod Hărmănești”, pe raza satului Cârligi, comuna Filipești s-au cercetat două așezări carpice.

Și în veacurile de după părăsirea Daciei, de către romani, populația autohtonă a continuat să trăiască în mai multe așezări din microregiunea în care se află vatra comunei Bahna.

Importante așezări din secolele VIII-IX, care pot fi atribuite populației vechi românești s-au descoperit la Izvoare-Bahna. Așezarea din secolele VI-IX de la Izvoare-Bahna a fost descoperită în primăvara anului 1971 cu prilejul unor crecetări de suprafață efectuate într-o microregiune situată la limita dintre judeșele Bacău și Neamț, pe terasele din dreapta Siretului.

Cum fragmentele ceramicii descoperite cu prilejul cercetărilo de suprafață, din 1971, indicau resturi de locuire din a doua jumătate a mileniului I d. Hr., epocă deosebit de importantă pentru cunoașterea procesului de formare a poporului român, în așezarea de la Izvoare-Bahna au fost programate cercetări arheologice sistematice începând chiar din toamna aceluiași an.

Cercetările arheologice efectuate la Izvoare-Bahna, timp de aproape un deceniu și jumătate, au dovedit, că în acest loc, numit ” La pod Hărmănești”, există o succesiune de așezări, din cele mai vechi timpuri și până aproape de zilele noastre.

Așa cum se desprinde din Marele Dicționar Geografic al României și din ”Răspunsurile la Chestionarul Istoric”  al lui Nicolae Densușianu din 1896, comuna Bahna se prezenta la acea dată astfel:

Bahna, sat și centru de comună rurală, aparținea de Județul Roman, Plasa Siretului de Jos, așezat pe șes, cu extremitatea vestică deluroasă, cu teren arid, formată din cătunele: Bahna, Arămești-boierești ( azi Liliac), Arămești-răzești, Băhnișoara și Urzici. Rezultă că la acea dată(1896-1898) satele Broșteni, Țuțucanii din Vale și din Deal erau arondate în comună  aparte cu centru la Broșteni. Ruptura (azi Izvoare) era comună aparte sau arondată la comuna Galbeni, care făcea parte tot din județul Roman.

La opt ani după prima mențiune documentară a unora dintre satele băhnene, respectiv la 27 iulie 1448, Petru Voievod al II-lea întărește din Suceava, lui Ion Porcu 24 de sate și o seliște, cu hotarele lor vechi, printre care sunt amintite și unele sate băhnene și alte limitrofe acestora. Așa este amintit satul Arămești din componența de azi a comunei Bahna, alături de unele sate învecinate.

În timpul marelui domn Ștefan ce Mare, acesta întărește din Suceava, la 16 ianuarie 1491, lui Miclăuș și fratelui său Iancu fiii lui Dancovici, satul Urgiceni ( Urzici) cumpărat de la Mara, fiica Neagăi, nepoata lui Ion Țuțucă, cu 52 de zloți tătărești.

O anumită semnificație are și formularea  ”...în dreptul locului la Ulm...” fiindcă Ulmul de la intersecția drumului Băhnii cu Arămeștii, Liliacul și Cârligii a existat până în anii totalitarismului comunist și era punct de reper folosit în timp de pace, cât și în vremuri de război. Ulmii, fiindcă la un moment dat erau mai mulți, au dispărut în zilele noastre, urmare și a defrișărilor comuniste dar și a unei epidemii silvice care a stârpit aproape în întregime această specie de arbori.